Category Archives: Proiecte foto – Scoatem hărţuirea stradală la lumină

Vlad Petri

” Cineva să cheme o ambulanţă, este o femeie căzută pe jos! ”

Foto & Concept : Vlad Petri

Reclame

Vlad Bîrdu

Fără cuvinte.

Foto & Concept : Vlad Bîrdu

Tatiana Volontir

Foto & Concept : Tatiana Volontir

Mărturie (sursă de inspiraţie) : ” Când merg pe stradă îmi pot da seama de intenţiile celor din jur. De multe ori îmi miros de la distanţă agresorul. Îl simt. Alteori agresorul e doar în mintea mea, dar asta e doar altă faţă a hărţuirii. Hărţuirea există şi prin absenţă. Atunci când sunt înconjurată şi mă simt în pericol mi-ar plăcea ca în jurul meu să fie oameni care să mă ajute, să intervină. Dacă aş primi ajutor, aş prinde curaj. Aş sparge şi eu cercul fricii. ”

Simona Sterca – Animal Planet

Foto & Concept : Simona Sterca

Mărturie (sursă de inspiraţie) : ”M-am obişnuit să iau o poziţie defensivă de fiecare dată când se apropie de mine un bărbat necunoscut. Simt nevoia să ripostez, să mă apăr. Şi nu, nu mă consider o victimă, însă pe ei, pe bărbaţi, îi văd ca pe potenţiali agresori. Mă simt vulnerabilă, ca într-o arenă, îmbrăcată în roşu, atrăgând gesturi nepotrivite. Când eram mai mică credeam că fac eu ceva greşit. Acum ştiu că nu eu sunt vinovată. Aşa cum nu eşti nici tu! ”

Radu Tudoroiu

Foto & Concept : Radu Tudoroiu

Mărturie (sursă de inspiraţie) : ”O prietenă mi-a povestit cum a fost agresată în lift. A scăpat, nu a fost violată, dar eu tot am coşmaruri de atunci cu bărbaţi care mă urmăresc. Senzaţia din coşmar se repetă când merg pe stradă şi e întuneric. Dacă aud paşi în spate mă sperii. Inima galopează, vreau să fug, dar teama mă ţine pe loc. Nu pot scăpa de ideea că cel din spatele meu mă va agresa. Fiecare mâna care opreşte liftul mă blochează. Şi ştiu că nu toţi bărbaţii sunt agresori, nu e vina lor. Dar nici a mea nu e. ”

Petru Şoşa

Foto & Concept : Petru Şoşa

Mărturie (sursă de inspiraţie) : ”Malena, un film despre o femeie hărţuită. L-ai văzut ? Când sunt pe stradă mă simt ca ea. Ca şi cum bărbaţii au nevoie să se comporte aşa pentru a ne denigra şi pentru a le creşte lor valoarea. Ei parcă simt nevoia de a ne pune în categorii. Fie că ripostezi sau nu, pe stradă primeşti etichete. Te enervezi, te înfurii. Bărbaţii te văd vulnerabilă, pradă. Tu ştii că nu eşti aşa, însă pentru că nu le poţi dovedi contrariul, pentru că nu poţi şi nu ştii cum să ripostezi, ajungi şi tu să te consideri cum te văd ei.”

Oana Parache

Foto & Concept : Oana Parache

Mărturie (sursă de inspiraţie) : ”Sunt o studentă. Îmi văd de examene şi cursuri, am o viaţă liniştită. Sunt timidă, nu îmi place să ies în evidenţă. Cu toate acestea, nu sunt scutită de ciupituri şi fluierături. Mă intimidează şi cumva, mă închid în mine. În liceu povesteam unei prietene cât mă deranjează faptul că sunt acostată pe stradă, iar ea mi-a reproşat că mă alint, că de fapt îmi place că se ţin băieţii după mine. De atunci n-am mai spus nimănui. Tac. Mi-e şi ruşine. ”

Mircea Struţeanu

Foto & Concept : Mircea Struţeanu

Mărturie (sursă de inspiraţie) : ”Îmi place să ies, să mă simt bine, să mă distrez. Ştiu însă că după fiecare petrecere, după fiecare concert sau eveniment trebuie să ajung acasă, iar toată starea mea de bine dispare. De cele mai multe ori am strategii pentru a parcurge acest drum, chem taxi sau iau pe cineva cu mine.  Mi-e frică să merg singură spre casă noaptea. Şi sunt sătulă de acest sentiment. Aş vrea să mă pot simţi în siguranţă aşa cum alţii se simt ”

Ioana Cîrlig

Foto & Concept : Ioana Cîrlig

Mărturie Catrinel C. : ”Am 28 de ani şi de aproximativ 21 de ani mă confrunt cu ceea ce numim ‘hărţuire stradală’. Cu timpul am devenit autistă şi am început să consider că a fi pipăită şi fluierată pe stradă este ceva normal! Nu, nu este normal. Vreau ca într-o zi fetiţa mea şi fetiţa ta să nu mai fie nevoite să treacă prin astfel de abuzuri. ”

Diana Gândilă

Foto & Concept : Diana Gândilă

Mărturie (sursă de inspiraţie) : ”Am ajuns să mă gândesc întotdeauna cu ce mă îmbrac şi asta nu pentru că aş fi o victimă a modei. Întotdeauna sunt atentă la vestimetnaţie, pentru a-mi acoperi sânii sau picioarele, pentru a fi decentă şi pentru a trece neobservată pe stradă. Uneori mă gândesc că sunt singura femeie care face asta, dar apoi trec strada şi mai văd altele care ca şi mine, se acoperă cu eşarfe când trec pe lângă un grup de bărbaţi. Nu sunt singură, iar asta mă întristează mai tare. Aş vrea să putem purta ce dorim fără teamă!”

%d blogeri au apreciat asta: